presimţire de Ottilia Ardeleanu

(„vreme trece, vreme vine”)


mă simt ca într-o odaie

claustrofobă

din cauza mea


mă tem să nu-i iau

aerul

miroase bărbătesc de parcă


desfaci cărţile

ca pe nişte tuburi de oxigen

şi dintr-odată

respir


toate aparatele

încearcă să spună ceva

din poeţii mei

se văd năluci

îmi dau târcoale

ca nişte păsări de pradă


îţi ciugulesc

zâmbetul

 (6 feb. 2011)

urmăriţi şi rokssana, aici: n-ai să vii