O zi specială / Ottilia Ardeleanu

Am vorbit cu cineva foarte drag mie. Am glumit, am râs un pic pe tema aceasta a zilei internaţionale. Spre exemplu, îmi spunea că în China, sărbătoarea muncii nu ţine numai o zi. Chinezii stau o săptămână acasă, pentru a se odihni ori a serba cum doresc evenimentul. Iar eu ziceam că ei sunt atât de mulţi, încât trebuie să facă cu schimbul şi la muncă.

Ne-am amintit, apoi, de cei care nu mai sunt. Cu pioşenie. Am vorbit şi de Sfântul Toma, având unul atât de aproape de sufletele noastre, iar pe celălalt păzindu-ne de rele.

A trebuit să plece. N-aş mai fi vrut, însă, uneori, drumurile trebuie să ne despartă ca să ne dăm seama cât de mult ţinem unii la ceilalţi.

Ne-am spus, pe rând: “serviciu uşor!”, “somn uşor!”. Adică… totul e uşor 🙂 după câte se pare.


un ultim drum de Ottilia Ardeleanu

(aşa pare)


presară

să nu uite drumul

până la anul

goneşte ca o iapă

albă

coama îi flutură dinspre mare

nu se găseşte potcovar

pentru copitele

aprige


loveşte

oamenii se sfărâmă


mă astupă


 (31 ian. 2011)


urmăriţi şi aici, la ORRY: Eu. De Pasti. Acum 100 de ani – Lavinia Stefan


şi aici, la Cosmin Ştefănescu: Oklahoma