drumuri de urmat în tăcere de Ottilia Ardeleanu

(greu de ţinut)


pe culoarele acelea trăiesc numai ţipete

au picioare lungi şi dezechilibrate

ochii încercănaţi printre pleoape vineţii

trupuri zdrobite în goană de paşi

cărucioare tăvi care plimbă inoxuri

de pereţi se sprijină umbre întristate

într-un suspin lumina se zbate să iasă

apucând cozile speranţelor

de multe ori trec prin camera alăturată

nu ştie nimeni încotro duce

ferestrelele sunt străjuite de nişte statui

cu cimpoaie la subraţ picurând sunete

care par mai curând un soi de numărătoare inversă


după nopţi în care genunchii mi-au închis gura

văd cocorii trăgând după ei sicrie

poate că a venit toamna

oare pe al câtelea


(25 august 2010)