de când m-ai răvăşit de Ottilia Ardeleanu

(sunt)

o casă tâlhărită

nimic
din ce era al nostru
acalmia contururile domoale
coloritul cald
armonia feng shui
timpul turnat în toate formele
garderoba în care probam
iubirea
însemnul contopirii
fotografiile
alb fiindcă străluceam-negru poate pentru că
se apropia
mai mult ca întunericul
colierul de jad inima dintre sânii plini de ei de tine
cele mai metaforice buze imprimate pe cămaşa de in
sfâşiată
pacea

în colţul scrinului
disperat
cioran

(21 feb. 2011)

Vă invit cu drag să mai urmăriţi, mereu să urmăriţi câţiva oameni talentaţi:

IoanBistriţeanul, Maria Postu, Gina, Cristian Lisandru, Paul Sandu, Deja-Vu, Katy şi ceilalţi aflaţi în partea dreaptă, la bloguri!

8 Responses to “de când m-ai răvăşit de Ottilia Ardeleanu”

  1. Cristian LISANDRU Says:

    Bine te-am regăsit, Ottilia. Poem fierbinte, aş spune.
    “colierul de jad inima dintre sânii plini de ei de tine
    cele mai metaforice buze imprimate pe cămaşa de in”…

    Mi-a plăcut. Plus imaginea de final, felicitări pentru ea.

  2. Ottilia Ardeleanu Says:

    Cris, eşti binevenit, ca de fiecare dată.
    finalul, da, e, pe undeva, foarte adevărat.
    mulţumesc şi te mai aştept.
    o seară frumoasă alături de inimoasa ta…!

  3. incertitudini Says:

    ”timpul turnat în toate formele
    garderoba în care probam
    iubirea
    însemnul contopirii
    fotografiile
    alb fiindcă străluceam-negru ”
    Fascinantă lumea ta!!
    Oglinzi mereu mișcătoare!!
    o seară frumoasă, Ottilia!

  4. Ottilia Ardeleanu Says:

    o seară fericită şi ţie, draga mea Gina!
    îţi mulţumesc pentru cuvintele mişcătoare…
    Ottilia

  5. Cristina-Monica Moldoveanu Says:

    Poezie caldă, senzuală şi frumoasă, Ottilia, înseamnă mult mai mult decât o fotografie alb-negru. Îndrăznesc să las aici unul dintre cântecele de dragoste care mi-au plăcut.

  6. Cristina-Monica Moldoveanu Says:

    Îmi pare rău, nu am ştiut că nu poate fi vizionat pe blogul tău! Oricum cred că s-ar fi potrivit.

  7. poezieromaneasca Says:

    Cristina dragă, îţi mulţumesc pentru trecere şi cuvinte. Melodia este una dintre preferatele mele.
    Adaug şi eu textul, în franceză, mai jos:

    Tu sais, je n’ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
    Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
    C’était l’automne, un automne où il faisait beau
    Une saison qui n’existe que dans le Nord de l’Amérique
    Là-bas on l’appelle l’été indien
    Mais c’était tout simplement le nôtre
    Avec ta robe longue tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin
    Et je me souviens, je me souviens très bien de ce que je t’ai dit ce matin-là
    Il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

    On ira où tu voudras, quand tu voudras
    Et l’on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
    Toute la vie sera pareille à ce matin
    Aux couleurs de l’été indien

    Aujourd’hui je suis très loin de ce matin d’automne
    Mais c’est comme si j’y étais
    Je pense à toi
    Où est tu ?
    Que fais-tu ?
    Est-ce que j’existe encore pour toi ?
    Je regarde cette vague qui n’atteindra jamais la dune
    Tu vois, comme elle je me couche sur le sable et je me souviens
    Je me souviens des marées hautes du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
    Il y a une éternité, un siècle, il y a un an

    On ira où tu voudras, quand tu voudras
    Et l’on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
    Toute la vie sera pareille à ce matin
    Aux couleurs de l’été indien

  8. poezieromaneasca Says:

    Cristina, se poate viziona de pe YouTube, deci nu e o problemă.
    mulţumesc încă o dată!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: