poem despre cum poţi vedea lumea de Ottilia Ardeleanu

Concursul literar “POEZIE ŞI SUFLET” – inspiraţie pentru ceilalţi!

Fiindcă văd că cineva se tot interesează – de vreo lună încoace – de concursul “POEZIE ŞI SUFLET” din noiembrie anul trecut, în toată desfăşurarea lui, căutând cuvintele, sensurile, ambianţele, substraturile, voturile, participanţii, juriul, orarul, regulamentul, sponsorul, comentariile, rezultatele, organizatorul, câştigătorii, premiile, hibele, adresele, mulţumirile, sufletul, îngăduinţa, perseverenţa, răbdarea, bucuria, gândurile, sufletul- sufletul – sufletul, oamenii – oamenii – oamenii… şi de la capăt, voi readuce, aici, poemul pe care l-am scris special pentru concursul anual de poezie “Mai presus de sine – 2010” şi care a câştigat un frumos loc III.
Îmi dau seama cât de sugestiv este în contextul celor spuse mai sus.

Iată-l:

poem despre cum poţi vedea lumea

(cu alţi ochi)

mă întreb ce vede vulturul
prin ochiul lui drept
îl silesc să-mi scoată
cerul din ochi
soarele norii cu aripi deschise larg
să privească prin golul rămas
cu ochiul lui iscoditor
să-mi spună mai repede
mai repede dacă vede
acolo în întuneric
lumea
pe rug
pare un amurg
stins cu o găleată de apă
plumburie

(2 oct. 2010)


ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (boala din mine se mistuie în vise) ;

MARIA POSTU (Un numar nou al revistei Faleze de piatra);

MARIA POSTU (despre-oameni-care-nu-mai-vin);

CRISTIAN LISANDRU (De-ale chefliilor – În aşteptarea parastasului politic);

INCERTITUDINI (gaudeamus (igitur))

PAUL SANDU (poem);

DEJA-VU ( …unii plâng cerneală…)