ca o stâncă. mă străbat cum pot de Ottilia Ardeleanu


(cât mai pot)

am pieptul doldora de pietre
le-am adunat în jocuri fragede
sau mi-au fost aruncate

un munte de pietriş
în fiecare zi mă caţăr în mine
alunec
pe coaste îndoielnice
picioarele se afundă
se îngreunează
trag
ca şi când
în fiecare mi-e crucea

(30 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Testamentul Î.P.S. Bartolomeu Anania) ;

MARIA POSTU (Spitalul, azilul sau apartamentul);

MARIA POSTU (Răspunsuri pe care nu le voi primi niciodată…);

CRISTIAN LISANDRU (Cetatea din anticamera trecutului – 9 –);

INCERTITUDINI (legea Educației)

PAUL SANDU (poem);

DEJA-VU ( …unii plâng cerneală…)

Advertisements

4 Responses to “ca o stâncă. mă străbat cum pot de Ottilia Ardeleanu”

  1. Cristian LISANDRU Says:

    Am citit cu plăcere, Ottilia, un poem foarte bun, din punctul meu de vedere. O duminică frumoasă îţi doresc!

  2. poezieromaneasca Says:

    Mulţumesc, Cristian, pentru vizită şi cuvinte.

    Zi faină!

  3. incertitudini Says:

    Am ”vizualizat”

    ”am pieptul doldora de pietre
    le-am adunat în jocuri fragede
    sau mi-au fost aruncate”
    Originală și deosebit de interesantă imagine a sinelui!
    O seară frumoasă, Ottilia!

  4. Ottilia Ardeleanu Says:

    o seară frumoasă și ție, Gina!
    te-aș ruga să-mi trimiți adresa ta.

    da, este un sine “doldora”!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: