ca o stâncă. mă străbat cum pot de Ottilia Ardeleanu


(cât mai pot)

am pieptul doldora de pietre
le-am adunat în jocuri fragede
sau mi-au fost aruncate

un munte de pietriş
în fiecare zi mă caţăr în mine
alunec
pe coaste îndoielnice
picioarele se afundă
se îngreunează
trag
ca şi când
în fiecare mi-e crucea

(30 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Testamentul Î.P.S. Bartolomeu Anania) ;

MARIA POSTU (Spitalul, azilul sau apartamentul);

MARIA POSTU (Răspunsuri pe care nu le voi primi niciodată…);

CRISTIAN LISANDRU (Cetatea din anticamera trecutului – 9 –);

INCERTITUDINI (legea Educației)

PAUL SANDU (poem);

DEJA-VU ( …unii plâng cerneală…)