iz de septembrie de Ottilia Ardeleanu

mai întâi, un click, aici: algoritm literar 3

(ori zi)

soarele s-a spart în oglindă
ruginite cioburi pe sub paşi
scârţâie
singurătatea
prin oase veştejite
e-o pulbere-aurie vremea
depusă în riduri şi cearcăne
reumatice gânduri
de toamnă se scutură
un iepure speriat
viaţa o rupe la fugă
de umbra ei
pe câmp o coasă grăbită
se-apropie fâşâind
parcă taie ziua-n bucăţi
sângerând amurgul coteşte
pe după nucul sub care
iubirea a prins coajă
gutui luminează
sternul nopţii
sărutul adoarme la căpătâi

(23 sept. 2010)