de atunci mă priveau nu ca pe o victimă. ca pe o sfântă // Ottilia Ardeleanu

(la cămin pericolul)

noaptea se ştergea molcom la ochi
luminile trăgeau fermoarul genţilor de şcoală
peste eminescu grigorescu iorga
mâzgăleli cu ruj şi poze indecente

o vreme mai galopau chicoteli
printre perne
chiar şi frunzele teilor şuşoteau
singur cuc ceasul cânta
stins

scântei de cuţit sfârâiau
pe trupul nedezmeticit
parcă o venă sărise din patul meu
şi tâmpla era dată la o parte

auzeam clopote

cât cum

un rânjet
înlăuntru
înspăimântate neoanele

pe aşternut
carte de rugăciuni
cu privirile aţintite

(19 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

CRISTIAN LISANDRU (Împlinirea de la primele ore ale dimineţii);

INCERTITUDINI (o lume într-un poem)

DEJA-VU ( ce bine că eşti)