drumuri de urmat în tăcere de Ottilia Ardeleanu

(greu de ţinut)

pe culoarele acelea trăiesc numai ţipete
au picioare lungi şi dezechilibrate
ochii încercănaţi printre pleoape vineţii
trupuri zdrobite în goană de paşi
cărucioare tăvi care plimbă inoxuri
de pereţi se sprijină umbre întristate
într-un suspin lumina se zbate să iasă
apucând cozile speranţelor
de multe ori trec prin camera alăturată
nu ştie nimeni încotro duce
ferestrelele sunt străjuite de nişte statui
cu cimpoaie la subraţ picurând sunete
care par mai curând un soi de numărătoare inversă

după nopţi în care genunchii mi-au închis gura
văd cocorii trăgând după ei sicrie
poate că a venit toamna
oare pe al câtelea

(25 august 2010)


ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (oraşul spînzuraţilor) ;

MARIA POSTU (Doar pastila impotriva insomniei…);

MARIA POSTU (Nora Iuga, o poeta exceptionala);

CRISTIAN LISANDRU (2011, cu noi sau împotriva noastră…;

INCERTITUDINI (alba neagra și color);

PAUL SANDU (declaratie de iubire);

DEJA-VU ( Gândeşte pozitiv)