uneori, când faci bine, eşti răsplătit cu rău / Ottilia Ardeleanu


(unii oameni nu merită să le dai importanţă. şi-o iau în cap.)

Oamenii sunt capabili să-şi formeze o impresie personală despre lucruri şi oameni şi restul. Cât priveşte puterea convingerilor proprii, aici este de discutat. Pentru că, unii îşi schimbă părerile ca şi politicienii. Adică nu sunt destul de puternici pentru a rămâne la o impresie atunci când factori externi încearcă, voit ori nu, să o destabilizeze. Şi aş vrea să mă refer la o lume virtuală, la modă şi care, aflată în spatele unei cortine mai mult sau mai puţin transparente, îşi poate modifica în aşa fel culoarea încât să pară nici de fond, nici de suprafaţă.

Există atâtea bloguri şi site-uri. Unii, mai cu trecere, au cumpărat ori şi-au făcut reţea proprie. Închisă sub un lăcăţel, ca să pară mai securizată, dar, de fapt, pentru selectarea numai unor categorii de persoane, mai mult ori mai puţin “lipicioase”.

A vedea un om, o personalitate, până la urmă, cu alţi ochi, după ce ai dat cu bunghiul pe ici, pe colea, şi ai “ascultat” de gurile unora şi altora, despre care nu ştii nici măcar cât de obiectivi au fost în afirmaţiile lor, mi se pare o trăsătură a ta, te cataloghează sau poate că te denigrează ca şi fiinţă.

Atunci, când încerci să ataci persoana căreia, intempestiv, i-ai găsit defecte, de unde, iniţial, ţi se părea “genială” şi o scăldai în calităţi, nici nu ai armele să o faci cu diplomaţie. Se vede clar că te legi de lucruri minore, care pot scăpa şi unui geniu, dacă tot am pomenit.

Nu cred că mai e cazul să spun cine pică în plasa instabilităţii, prin răscolirea sentimentelor iraţionale de invidie, ură, ipocrizie.

Mie mi s-a întâmplat, de atâtea ori, ca făcând bine, să mă trezesc lovită din toate părţile. Deşi profund mâhnită, dezamăgită, am întors şi celălalt obraz. Mi-am păstrat, totuşi, zâmbetul şi calmul. Nu am arătat frământările. Nu mi-am descoperit vulnerabilităţile. Am rămas sub cupola principiilor. Am păstrat legăturile divine. M-am rugat pentru aceia. M-am mustrat pe mine, luând asupră-mi eventualele greşeli. Mi-am cerut iertare dacă a fost cazul. Nu trebuie să ne ruşinăm să facem aceste lucruri. Când vrei să păstrezi relaţii departe de compromisuri, atunci trebuie să fii în stare să-ţi asumi responsabilităţi. Şi, mai ales, nu am îndepărtat oamenii de la care am avut ceva de învăţat, care m-au ajutat cât de puţin.

Îmi place, şi nu am spus-o doar o dată, să văd oamenii din jur fericiţi şi să contribui, aşa cum pot şi eu la fericirea aceasta a lor. Nu a contat prea mult riscul sufletesc, financiar, moral la care m-am supus. De bună voie şi nesilită de nimeni. Însă, dacă mi-am propus ceva, am realizat. Şi nu mi-am bătut joc de oameni.

Există o lege a compensaţiei. Mai devreme sau mai târziu, fiecare plătim pentru răul pe care îl producem, voluntar, mai ales.

De aceea, vă sfătuiesc să aveţi grijă faţă de ceilalţi, mai mult decât de propria persoană.

Nu vă simţiţi bine când cineva de lângă voi zâmbeşte şi este fericit? Sau când vă mulţumeşte pentru un gest făcut?

Eu, da.

Atunci simt că trăiesc şi toată lumea este a mea.

(4 dec. 2010)


¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

MARIA POSTU (Excursie la Balea -Lac in ultima zi din octombrie cu elevii de la CNB “George Cosbuc”);

CRISTIAN LISANDRU (Colecţionari de noapte);

INCERTITUDINI (mâine fără ieri);

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Călcâiul vulnerabil…)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Advertisements

5 Responses to “uneori, când faci bine, eşti răsplătit cu rău / Ottilia Ardeleanu”

  1. Colecţionari de noapte « Says:

    […] SUNTEŢI AŞTEPTAŢI ŞI AICI – SATIRIKON;  HAI CĂ SE POATE; GABI; CARMEN NEGOIŢĂ; IOAN USCA; SECRETELE LUI LOVENDAL; FLORENTIN LEHACI; ALEX MAZILU; OTTILIA ARDELEANU; […]

  2. maria postu Says:

    Ottilia, imi pare rau ca esti suparata (sper ca intre timp, ti-a trecut).Ai dreptate, unii oameni se gandesc mai mult la avantajele persoanle, dar…sa-i intelegem.Mai rau e daca ne lovesc pe noi facand asta, urmadu-si interesul.sa trecem peste si sa uitam…Lumea e mare, e loc pentru prietenie si imapacare oricand…

  3. poezieromaneasca Says:

    Maria, mă bucură trecerea ta pe aici.
    Subiectul este de ordin general, chiar dacă îmi exprim părerea personală, semn al asumării despre care chiar vorbesc.
    Noi, oamenii, suntem sensibili, chiar dacă unii nu o recunosc. Ne mai supărăm pe una, pe alta, pe unii, pe alţii… dar ne trece, fiindcă putem deveni şi ridicoli, la un moment dat persistând în … încăpăţânările noastre de a considera că suntem… cei mai…
    Prietenia este preţioasă, însă, şi pe tema asta se poate discuta mult.
    Există spaţiu şi timp pentru fiecare.
    Să le folosim pozitiv!

    Mulţumesc pentru trecere şi cuvinte.

    Te aştept la cenaclu de sărbătoare!

  4. Petrică Viorica Says:

    N-am mai citit de multa vreme textul acesta. Astazi mi-a cazut iarasi sub privire. Sunt suparata n-as vrea sa fac un comentariu “plangacios” cum a catalogat ieri un neica nimeni comentariile mele. Am recunoscut ca ma las uneori dusa de val, dar intotdeauna cu un scop, acela de a face pe toata lumea sa inteleaga ca un text oricat de elaborat ar fi, devine pretios in fata cititorului doar atunci cand descopera similitudini cu viata personala. Comentarii rautacioase nu pot sa fac, foarte rar mi s-a intamplat, si atunci doar cand am stiut clar ca autorul respectiv ma cunoaste si stie ce veau sa spun, fara niciun dubiu. Nu inteleg lupta asta pentru asa zisa suprematie in lumea in care traim, aici pe site-uri si bloguri literare. Am mai afirmat tot ieri ca intru aici pentru ca-mi face bine, ma simt bine citind si mi s-a transmis ca nu acesta este rolul acestor site-uri. N-am inteles…acest individ/individa a ajuns sa ma insulte clar si sa ma faca sa plec definitiv de pe acest site…bineinteles nu a publicat decat comentariile pe care le-a considerat de cuviinta. Eu le-am copiat si le am ca probe la ceea ce scriu si pe cele care m-au insultat. Pacat au fost oameni la care am tinut desi m-au sicanat de multe ori in ultimii ani. As fi fericita daca as sti ca sunt sanatosi atat fizic cat si psihic, dar am mari dubii. Multumesc pentru intelegere, daca acest text va deranja pe cineva imi iau intreaga responsabilitate…si primesc cu drag oricate bobarnace mi-ar da peste nas unu si altul, una si alta…etc. ( am descoperit astfel de ce unii autori dispar de pe site-rile literare uneori…) te rog sa nu dispari si tu draga mea ca vin la Navodari dupa tine. cu drag Viorica

    • poezieromaneasca Says:

      bună, Viorica.
      ehei, de câte ori nu am primit şi eu “bobârnace”. dar, tot răul spre bine!
      aşa că să gândim pozitiv!

      o seară faină!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: