Propun un Cenaclu “Poezie şi suflet”, cu tema: Iarna şi sărbătorile de iarnă

Începând cu data de 10 decembrie 2010, deschid un Cenaclu de poezie cu tema dată.

El va dura până pe 17 decembrie 2010 şi va consta în postarea şi comentarea textelor de către autori autentificaţi  şi/sau alte persoane care se autentifică.

Cerinţe: seriozitate, diacritice, originalitate, încadrarea în tematică, maxim 21 de versuri, vers alb.

Voi face o pagină specială pe care o voi numi CENACLU DE SĂRBĂTOARE!

În fiecare zi, prin selecţie,  voi afişa poemul cel mai comentat, în sensul bun, cel care întruneşte toate condiţiile. El se va numi POEZIA ZILEI.

Nu se admit mai mult de 5 texte pe zi, şi nu mai mult de 1 text de autor pe toată perioada. Textele postate peste numărul maxim admis, nu se iau în consideraţie.

Postarea se va face între orele 15.30-22.30 (13.30-21.30, în week-end!).  Comentarea se va face pe parcursul postării, până la ora 23 (22.00, în week-end!), când se va aduce textul cel mai bun din ziua respectivă, pe pagina principală.

Dacă nu există interes pentru acest Cenaclu, îl voi anula după prima zi.

Eu vă invit să participaţi.

Succes!

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

MARIA POSTU (Excursie la Balea -Lac in ultima zi din octombrie cu elevii de la CNB “George Cosbuc”);

CRISTIAN LISANDRU (Colecţionari de noapte);

INCERTITUDINI (mâine fără ieri);

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Călcâiul vulnerabil…)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

uneori, când faci bine, eşti răsplătit cu rău / Ottilia Ardeleanu


(unii oameni nu merită să le dai importanţă. şi-o iau în cap.)

Oamenii sunt capabili să-şi formeze o impresie personală despre lucruri şi oameni şi restul. Cât priveşte puterea convingerilor proprii, aici este de discutat. Pentru că, unii îşi schimbă părerile ca şi politicienii. Adică nu sunt destul de puternici pentru a rămâne la o impresie atunci când factori externi încearcă, voit ori nu, să o destabilizeze. Şi aş vrea să mă refer la o lume virtuală, la modă şi care, aflată în spatele unei cortine mai mult sau mai puţin transparente, îşi poate modifica în aşa fel culoarea încât să pară nici de fond, nici de suprafaţă.

Există atâtea bloguri şi site-uri. Unii, mai cu trecere, au cumpărat ori şi-au făcut reţea proprie. Închisă sub un lăcăţel, ca să pară mai securizată, dar, de fapt, pentru selectarea numai unor categorii de persoane, mai mult ori mai puţin “lipicioase”.

A vedea un om, o personalitate, până la urmă, cu alţi ochi, după ce ai dat cu bunghiul pe ici, pe colea, şi ai “ascultat” de gurile unora şi altora, despre care nu ştii nici măcar cât de obiectivi au fost în afirmaţiile lor, mi se pare o trăsătură a ta, te cataloghează sau poate că te denigrează ca şi fiinţă.

Atunci, când încerci să ataci persoana căreia, intempestiv, i-ai găsit defecte, de unde, iniţial, ţi se părea “genială” şi o scăldai în calităţi, nici nu ai armele să o faci cu diplomaţie. Se vede clar că te legi de lucruri minore, care pot scăpa şi unui geniu, dacă tot am pomenit.

Nu cred că mai e cazul să spun cine pică în plasa instabilităţii, prin răscolirea sentimentelor iraţionale de invidie, ură, ipocrizie.

Mie mi s-a întâmplat, de atâtea ori, ca făcând bine, să mă trezesc lovită din toate părţile. Deşi profund mâhnită, dezamăgită, am întors şi celălalt obraz. Mi-am păstrat, totuşi, zâmbetul şi calmul. Nu am arătat frământările. Nu mi-am descoperit vulnerabilităţile. Am rămas sub cupola principiilor. Am păstrat legăturile divine. M-am rugat pentru aceia. M-am mustrat pe mine, luând asupră-mi eventualele greşeli. Mi-am cerut iertare dacă a fost cazul. Nu trebuie să ne ruşinăm să facem aceste lucruri. Când vrei să păstrezi relaţii departe de compromisuri, atunci trebuie să fii în stare să-ţi asumi responsabilităţi. Şi, mai ales, nu am îndepărtat oamenii de la care am avut ceva de învăţat, care m-au ajutat cât de puţin.

Îmi place, şi nu am spus-o doar o dată, să văd oamenii din jur fericiţi şi să contribui, aşa cum pot şi eu la fericirea aceasta a lor. Nu a contat prea mult riscul sufletesc, financiar, moral la care m-am supus. De bună voie şi nesilită de nimeni. Însă, dacă mi-am propus ceva, am realizat. Şi nu mi-am bătut joc de oameni.

Există o lege a compensaţiei. Mai devreme sau mai târziu, fiecare plătim pentru răul pe care îl producem, voluntar, mai ales.

De aceea, vă sfătuiesc să aveţi grijă faţă de ceilalţi, mai mult decât de propria persoană.

Nu vă simţiţi bine când cineva de lângă voi zâmbeşte şi este fericit? Sau când vă mulţumeşte pentru un gest făcut?

Eu, da.

Atunci simt că trăiesc şi toată lumea este a mea.

(4 dec. 2010)


¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

MARIA POSTU (Excursie la Balea -Lac in ultima zi din octombrie cu elevii de la CNB “George Cosbuc”);

CRISTIAN LISANDRU (Colecţionari de noapte);

INCERTITUDINI (mâine fără ieri);

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Călcâiul vulnerabil…)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤