unu. decembrie / Ottilia Ardeleanu

(cu lacrimi)


îl simt

un flacon de ojă roşie

dizolvată în multă acetonă

curgând interior

ca ploaia pe ochiuri fumurii

stropi lipicioşi

în palmele mele pumnişori de copii

ai acestui pământ


trag după mine un cortegiu

ani fără rost consumaţi

aiurea prin gări canale cotloane


cum mă mai bântuie

morţii din spirite


văd hartă lângă hartă

atâtea românii

în gropile adânci

de pe alee


(1 decembrie  2010)


****************************************************************************

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

CRISTIAN LISANDRU (Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?);

INCERTITUDINI (adverb ( de întărire));

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Iubeşte-mă mai mult ca niciodată)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)


**********************************************************************

şi dacă

(îmi privesc graniţele)


mai am o ţară

este pentru că

mai am părinţi

care au avut părinţi

şi ei la fel

ne-am dat ţara asta unul altuia

din mână în mână

ca pe o pipă a păcii

am tuşit împreună

cum ridici o casă

cărămidă după cărămidă

din mână în mână

până ajung cuiburile

cu păsări

pe cer


de-acum

îmi aştept copiii


(25 sept. 2010)



ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

CRISTIAN LISANDRU (Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?);

INCERTITUDINI (viața între minus și plus);

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Iubeşte-mă mai mult ca niciodată)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

****************************************************************************