toamna din mine / Ottilia Ardeleanu


(ca sentiment)


îmbătrâneşte

e vulnerabilă în balonzaidul ros de molii

melancolică şi leneşă

şi calmă ca un ceai de salvie

sorbit cu buze coclite

dimineaţa

pe când mă simt mizerabil

în mine turbarea din oameni

a intrat violent

urlă ca vântul vagabond prin oase

şi crengi secătuite de măduvă

vine cu ploi putrede

bătrâneţea

îşi lustruieşte amintirile

în mine toate s-au uzat

toxinele existenţei sapă adânc

sub un cer înflorit de mucegai

trec dintr-o exasperare în alta

ca durerile reumatice

în mine e toamnă şi tufele

de trandafir sunt deja

măcelărite


(24 sept. 2010)


iz de septembrie / Ottilia Ardeleanu


(ori zi)


soarele s-a spart în oglindă

ruginite cioburi pe sub paşi

scârţâie

singurătatea

prin oase veştejite

e-o pulbere-aurie vremea

depusă în riduri şi cearcăne

reumatice gânduri

de toamnă se scutură

un iepure speriat

viaţa o rupe la fugă

de umbra ei

pe câmp o coasă grăbită

se-apropie fâşâind

parcă taie ziua-n bucăţi

sângerând amurgul coteşte

pe după nucul sub care

iubirea a prins coajă

gutui luminează

sternul nopţii

sărutul adoarme la căpătâi


(23 sept. 2010)