păpuşile niciodată nu pierd de Ottilia Ardeleanu

(femeile!)

 

goale pe dinăuntru

 

aveam o trusă de inocenţă

le smulgeam câte-un picior o mână

uneori şi capul

doar pentru a le-ngriji

 

dar niciodată

 

detest albul cu miros de moarte

îmi depărta o mână

pe capul uşor răsucit dansau firişoare

(la teatrul de păpuşi improvizat asistau toţi)

mă zbăteam în mine până să mă pierd

ca o pasăre tăiată

nu-mi găseam braţele

doar subconştientul se mai putea împotrivi

 

o muzică de biserică scăpăta din nori

sfinţi cu chip de oameni

mă întâmpinau ca pe-o mireasă alergând pe trepte

de teamă să nu-şi piardă fericirea

 

neputinţa ucide

 

mă privesc în oglinda încercănată

goală

se pipăie vineţiu la subraţ

bustul chior

o tăietură fandosită rânjeşte şiret

ca o reclamă la tenişi

 

un urlet mi se-nfige-n gât

prada propriei deznădejdi

 

noaptea cu chelie

mi-a însemnat adânc

pecetea vieţii

slute

 

afară cancer

 

( 14 iulie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Poveste cu păsări oameni şi şerpi)CRISTIAN LISANDRU (GEAMANTANUL (10)); MARIA POSTU (Cronica la cartea Arca lui Breban de Maria Postu -autor Teodora Rosca); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (Invata sa gravitezi fara profesor!); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Evacuare (Garbage disposal)); MIHAELA MAN (La Zoopark Lignano); KATY (incert); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Imagini);  PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Creştinismul. Între paradox şi inechitate)INCERTITUDINI (omul, această trestie grăitoare)