învaţă…

când începeam să înţeleg ei nu mai erau de Ottilia Ardeleanu

(amintiri)

 

am o teamă de întuneric

tremurau florile în copaci

se pusese dintr-odată o vijelie

toţi vecinii erau în porţi priveau

vorbeau în şoaptă

eram prea mică nu înţelegeam

 

treceau tancuri

spuneau că sunt ultimele şi înjurau

îşi făceau cruce

femeile bătrâne păstrau lacrimi în barişe

strigau multe nume

apoi îşi ştergeau fruntea oftând

cerul cădea peste chipuri cănit ca un ceaun afumat

câinii urlau a presimţiri

duduia pământul sub tălpile alea mari

în urmă puteai semăna porumbul

 

nu-mi amintesc să mai fi dormit cineva

în noaptea aceea

un soi de bucurie

încerca să anihileze neliniştea din suflete

 

de-atunci când vântul se-aţâţă

copacii se ascund în mine

pierzându-şi florile într-o clipită

aşa cum şi-a pierdut bunica memoria

singurul de care-şi mai amintea era bunicul

tanchist

 

ţinea în mâini o poză îngălbenită

bălmăjea nume

 

 (28 iunie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Prinţesa Lia); MARIA POSTU (Un vechi poem redescoperit…); CRISTIAN LISANDRU (LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (19)); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Limba); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (ISTORIE VI); KATY (mai puţin zahăr mai multă cafea); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Plouă cu soare în Pantheonul Renatei);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);