Clişeu35: pământul de Ottilia Ardeleanu

(o altă viziune)

 

Pământul are şi el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea ştiu ce. Doar că dimineaţa le e cam greu să se ridice şi să plece la muncă. Adică la însorit. De fapt, la împământit. Pentru a săpa cu plugul de raze şi, apoi, să aşeze brazdele către ei înşişi. Să aştearnă patul de seminţe. Să sufle în ele ca în jar. Ele să se coacă. Apoi, copiii raze să prindă meşteşugurile de la părinţi… Unii se duc la încălzit şi luminat. Probabil de aceea au buzunarele pline cu liţe şi baloane transparente. Agaţă de fiecare copac aure prin care să intre musculiţele, bondarii şi alte aripioare care să se vânture ca foalele spre bunăstarea societăţii de consum.

Alţii îl bătătoresc nefăcând mare lucru. Cu alte cuvinte, bătând pasul pe loc. Doar ridicând sus de tot capul, părând să se compare cu norii. În timpul acesta vorbesc cu Cioran, Eliade şi alţii, despre natura lor. Conştiinţă. Amărăciune şi disperare. Mituri şi alchimii. Despre tinereţea fără de ea însăşi. Şi alte lucruri ce depăşesc sferele joase. Unde e întotdeauna mai frig. De multe ori dă şi îngheţul. Din nefericire, sau… nu ştiu cum s-o iau, ei pot stârni furtuni şi mai mari decât burdufurile umflate printre care planează ideile. Înţepătoare. Care chiar au rolul să plouă. Oceanele din ochi, lor li se datorează. Uraganele sunt doar şiroaiele de lacrimi ce curg până în barba celor de dedesubt. Şi toate bucuriile se îneacă într-un triunghi.

Cei care practică levitaţia stau pe laterale. Ca nişte urechi imense ce captează informaţii de toate nivelele. Frecvenţă, intensitate, arie de extindere, de comunicare. Uneori mai cad în mâini, aşa ca rapperii, dar au învăţat cum să nu şi le frângă. Pentru asta, mai împrumută calciu şi fier de pe la plantele ce se dezvoltă ca pilozităţi.

Vecinul pământului este chiar soarele care stă înfipt într-un uluc precum un buzdugan. Şi dacă vede că pămâtul are plete şi barbă frumoase, de oftică, se aprinde foarte tare, arzând totul în calea lui. Începe o campanie de arşiţă, punându-şi flăcări în gură. Ca fachirii. Şi-apoi le suflă peste tot ce-i încape sub privirea precum un radar. Începând cu florile: narcise, trandafiri, gerbera. Apoi cu arbuştii, copacii: lămâi, meri, banani. Până când şi pe misterioasa lună a boit-o în nuanţe de galben şi o scoate din locuinţă doar noaptea, de teamă să n-o îndrăgească vecinul Pământ şi să i se năzară să o fure în vreo noapte, ca pe sabine, iar mai apoi, să şi-o înrămeze în propriul cer.

Uneori, când se mai înfurie că vreo lighioană vecină îl ciupeşte de gene sau îi cântă prea tare la ureche, apucă Pământul de raze şi-l roteşte ca pe o timonă a timpului. Şi-aşa, roata vieţii se învârte! Oamenii de sus ajung jos, unde s-au adunat toate volburile. Târându-se prin noroaie. Toată nava timpului pluteşte uşor către infinit, având grijă să nu se lovească de aisbergurile ca nişte coarne de rinocer înfuriat. Ceaţa simţurilor se lasă, aşa cum îşi lasă orice mireasă vălul.

La anumite intervale de timp, nu ştiu dacă regizate, complotate ori intempestive, oamenii raze se orbesc unii pe alţii cu tot felul de lucruri ciudate şi chiar de neînţeles. Câteodată, îşi scot spadele şi se duelează până ies scântei. Aşa apar apusurile de pământ, precum cele de soare. Şi asta, tot datorită lui, jupânului portocaliu, care bagă fitile. Îndată le unge cu sudoarea minţilor. Apoi, le dă foc.

Nu poate urma decât o explozie.

 

(27 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Căutare); MARIA POSTU (Imagini de neuitat din Polonia); CRISTIAN LISANDRU (BĂRBATUL CARE ÎŞI DUCE CAPUL PRIN NORI); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

One Response to “Clişeu35: pământul de Ottilia Ardeleanu”

  1. RENAŞTERE « Says:

    […] PRINTRE BLOGURI – GABI (Horace Vernet); GABRIELA ELENA (what do we really want?); OTTILIA ARDELEANU (clişeu 35); BOGDAN BĂRBIERU (narcisismul Herthei Muller); WORLD OF SOLITAIRE (viitura şi […]


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: