călătorind prin sine de Ottilia Ardeleanu

(şi prin timp)

 

trec prin a nu ştiu câta gară

cu geamuri sparte

cine-a dat cu piatra

trebuia să fi înlocuit cioburile

trenul şuieră printre sughiţuri

poate îl pomeneşte şeful de gară

un punct imaginar ţinându-se de fanion

crescând în ochii tuturor

cu apropierea

 

un zâmbet fals mă-ntâmpină

pe sub mustaţa iatagan

în care se-nfige privirea şi moare

erou neştiutor pentru ce luptă

 

peron

ca după câteva zile de cod portocaliu

până şi soarele stă ascuns după oameni

 

m-aşez pe prima bancă

două stinghii cioplite

încleştate în piroane ce pierd rugină

probabil e banca sărutului

 

rafale cu mâini reci îmi plesnesc faţa

mi-aruncă  paie-n ochi

nici nu mă trezesc

 

un gol imens priveşte prin mine

ecograf de sentimente

 

spumegând soseşte

ultimul

probabil

 

urc

din nou

spre nu-ştiu-unde

 

în urmă peronul

îmi flutură batista cu singurătate

 

 (18 iunie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (intraţi pe forum aici); MARIA POSTU (Ţi-ai imaginat vreodată jocul?); CRISTIAN LISANDRU (INTERVIU); DEJA-VU (aiureli de vară…); PAUL SANDU (Va verii!); LEO (Atotputernicie relativă); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (Adună toate lacrimile mele în palma ta); KATY (joi); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Acasă, ca pe stadion!);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Flashback – uri) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi)

Advertisements

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: