odinioară de Ottilia Ardeleanu

(amintiri)

 

plecam la pădure fluierând

mă opream în câmpul nimănui

pentru a vorbi cu macii

albăstrelele făceau biserică în jurul lor

îngenuncheam

un timp nedesluşit

mă-ntindeam în lanul de grâu

trăgând cerul peste mine

nori poznaşi îmi intrau în ochi

eu înfigeam pumnii în ei

îi scoteam afară

ei se ciocneau şi începeau să plângă

în hohote

îmi făceam umbrelă din ramuri de salcâm

rochia mi se strângea pe la poale

lipindu-se de picioare speriată

bubuiau

inima sărea din talisman

îmbrăţişam firavul copac

şi mă rugam să nu trăsnească

auzisem atâtea poveşti adevărate

despre oameni din sat

străfulgeraţi prin sufletul despre care se vorbea

că nu ar fi fost cumsecade

 

bolta atârna

frunză electrizată

înfigând nervuri luminoase

în tot ce apuca

 

părea că mi se-mplântă în cap

despicând scheletul

 

mă rugam şi scuipam în sân

umbră tremurătoare

într-o băltoacă

ultimii nori mi se bălăceau

broaşte cu ochi bulbucaţi

din care seninul ieşea ţopăind

să-mi surâdă

 

îşi făceau cruce

când apăream

 

(17 iunie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (intraţi pe forum aici); MARIA POSTU (Ţi-ai imaginat vreodată jocul?); CRISTIAN LISANDRU (PRELUDIU – 3); DEJA-VU (aiureli de vară…); PAUL SANDU (Va verii!); LEO (Atotputernicie relativă); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (Adună toate lacrimile mele în palma ta); KATY (joi); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Acasă, ca pe stadion!);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Flashback – uri) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi)