dangăte albe venind dinspre pădure de Ottilia Ardeleanu

(le căra primăvara în urechi până la mine)

 

când înfloreau salcâmii

simţeam cum pocnesc celulele

albe

lăstarii păreau şerpi cu clopoţei

zăngăneau

mi se încolăceau în priviri

toate nodurile erau atât de verzi

ochi de clorofilă

 

zefirul muşca balsamul şi-l sufla

în nările mele

balonaşe înnodate

în plămâni

sâsâiau

 

aveam un băţ încovoiat

de-o seamă cu mine

smulgeam crengi ghimpate

înzorzonate

crosnele erau cât raniţa unui soldat

 

norişori pierduţi prin sita ploii

mieii înţărcaţi învăţau să apuce salbele fragede

clămpăneau nedumeriţi

mehăiau subţire ca fluierul

 

când mureau florile de salcâm

el îmi aducea inimi de cireş

 

(3 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (mântuire); MARIA POSTU (Într-o bună zi, voi râde…); CRISTIAN LISANDRU (Cucuiul); DEJA-VU (de gustibus…); PAUL SANDU (Despartire); LEO (Radem, glumim…); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (Închipuire); KATY (esti orb); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Anunţul de la rubrica matrimoniale – fragment roman);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Sare de mare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Desculţă)