cămin de Ottilia Ardeleanu

(amintiri pe muzică veche)

 

nu aveam voie să facem ce vrem

porţile se închideau devreme

zdrăngănind oase ruginite

 

clopote ermetice

asfixiau adolescenţa

puneam la cale escapade

puteai să te răneşti în zimţii feroşi

dar merita riscul

 

dincolo era  libertatea

filarmonica pentru culegătorii de nori

restaurantele

discotecile pentru alţii

parcurile cu vreo poartă

a sărutului

numai pentru noi

puteai şi să fumezi

doar prosteală la vârsta aceea

dar învăţam să fim cineva

ni se părea cel puţin

 

chicoteam stins când ne îngrămădeam

umeri în obraji în genunchi

urmărind filme deşucheate

sub cheie

şşşşsssttt

parcă auzeam paşi

închipuirea nu dormea nici ea

 

la un magnetofon răguşit

ascultam un je t’aime

mon amour

tot ce era (de) dragoste

şi aţâtea înţepături creşteau din tălpi

până-n sâni buze creieri

îmbujorându-ne

nu ne priveam în ochi

nu eram nişte trădători

 

altceva nu conta

 

apropo

la cutremurul acela mare

am salvat discul de muzică rock

sub saltea

 

niciodată nu ne-am plâns

de singurătate

 

 (2 iunie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (mîntuirea); MARIA POSTU (Într-o bună zi, voi râde…); CRISTIAN LISANDRU (Alături de tine);