Clişeu27: prima zi de Ottilia Ardeleanu

(excursie)

 

Pentru nimic în lume n-aş vrea pământ pe lună!

Mi-aş lua o poieniţă cu dafini înfloriţi. Un teren… cu tine. Aş tocmi un roi de albine să îngrijească de stupii cu miere. Pentru buze, ochi şi inimă. Pentru un trup care, cu siguranţă,  s-ar deshidrata fără licoarea de suflet. Aş chema şerpi de apă. Argeşul, Oltul, Tisa, Mureşul… Oricare… Să-mi scalde macii, albăstrelele, crăiţele şi rozele sălbatice căutând cu guri mereu însetate, invocând sâsâitul lor umed pe aici, aşa precum paparudele ploaia. Mi-aş împleti gard de iubire din răsură şi aş muta definitiv drumul naţional care duce pretutindeni, dincolo de păduricea gătită cu inflorescenţe.

Aşa mi-a pornit la drum gândul, dis-de-dimineaţă, când soarele cobora din pat cu ochii lipiţi de stele şi bâjbâia căutându-şi papucii. Se întindea peste lume căscând gura ca un hipopotam cu un corn de aur în frunte. Cu raze anemice deschidea fereastra către ziua ce avea să fie desfătarea ochilor şi sufletului închis, zi de zi, între veşnicele ziduri ale oraşului, ale serviciului şi ale casei. Cărări de asfalt ce străbăteau privelişti pline de farmec aveau să mă ducă departe de mine însămi, în locuri paradisiace. De-o parte şi de cealaltă, culorile luminii aveau să se descompună în natura ce pătrundea cu rădăcini cu tot până în cea mai rătăcită celulă a trupului ce-l port cu mine pe acolo, pe oriunde mă duc. Cromatica primăverii mă transpunea într-o lume pe care aproape că o uitasem. Câmpurile se legănau ca nişte hamace verzi presărate artistic cu nuanţe de roşu, galben şi albastru fără, însă, a da impresia unui steag ridicat pe catargul acestui vapor numit natură.

Într-o perindare rotundă, de parcă eram un uriaş ce făcea jogging în sensul rotirii pământului, am traversat o pădure de salcâmi înfloriţi. Păreau nişte mirese care aşteaptă cununile. Iar toate florile din poiană, îmbrăcate în culorile cele mai vii pe care le poate vărsa lumina în pântecul nisipiu, păreau că asistă la o nuntă. Alaiul de albăstrele, bănuţi, maci, violacee, piciorul-cocoşului şi părăluţe era urmat de şiruri de foioase care îşi fluturau salbele verzui-argintii strigând urături de nuntă în bătaia vântului primenit în straie ţărăneşti autentice şi îşi uneau coroanele într-un culoar al trecerii. Am lăsat în urmă petrecăreţii şi m-am delectat urmărind jocul de şah pe o tablă semănată în carouri de rapiţă şi secară. Un cal alb şi un cal maro păşteau neameninţaţi, fiecare în parcela lui, înaintând unul spre celălalt cu plăcerea rumegatului.

De la şosea, copacii rătăciţi păreau nişte arici înţepând norii. Lanul de porumb era învelit la picioare într-o folie de staniol, urmă a unei ploi zdravene lăsând ochi în scobiturile pământului.

Pe stânga, trepte de viţă de vie urcau până în uşa soarelui, ciocănind cu nişte cârcei fragezi şi neîndemânatici precum bastonaşele din abecedarul copilăriei.

Din depărtare, sondele apăreau ca nişte păpuşi pe sârmă încremenite cu mâinile în şolduri, mirate, parcă, de trecerea mea pe acolo. Mult mai încolo se zărea, pierdut ca într-un coş cu flori, un cătun din care turla singurei biserici, asemeni lui Atlas, ţinea cerul pe umeri.

Un vierme de mătase despica uriaşa frunză argintată a orizontului şi tocmai în acest moment, o barză venită parcă de după urechea scamatorului, ateriza în lanul de albăstrele ce părea o pânză de păianjen mucegăită acoperind grâul necopt, şi îl prindea cu ciocul.

Şerpuiam câmpuri, păduri, văi şi coline. Eram ca un puf de păpădie dus de adierea cea mai lină, mai odihnitoare şi mai ispititoare, că nu voiam ca acest colindat să se mai termine…

Dar, cum am pus piciorul pe pragul de intrare în oraş, m-am şi lovit. De zgomot, aglomeraţie. Prea mulţi oameni, prea multe maşini. Mirosuri ciupitoare, greţoase. Stări inflamatoare. Explozii gata să se producă…

Intrasem în cotidian. Însă, cum de ce ţi-e frică nu scapi, iată-mă, apăsată, din nou, de cei patru pereţi.

Am intrat în baie ca să îndepărtez praful şi vicisitudinile oraşului pe care le simţeam înflorind în toţi porii. Apoi, m-am vârât sub pătură unde am întins poieniţa cu salcâmi, albine, flori şi m-am tolănit ca o pisică leneşă. Am închis ochii şi am chemat visele să mi se aşeze pe gene…

 

 (26 mai 2010 )

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (La miezul nopţii); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Responsabilitatea…); LEO (Open space); MIHAELA MAN (Doar azi); KIŢU DANIEL (RESEMNARE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (ora de piatră); KATY (perfect); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Schimbare de stare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Nefericiţii fericiţi)

Advertisements

5 Responses to “Clişeu27: prima zi de Ottilia Ardeleanu”

  1. deja-vu Says:

    “când soarele cobora din pat cu ochii lipiţi de stele şi bâjbâia căutându-şi papucii”
    “Apoi, m-am vârât sub pătură unde am întins poieniţa cu salcâmi, albine, flori şi m-am tolănit ca o pisică leneşă.”

    Superbe imagini… Cand iti iei poienita, ma fac si eu invitata la un ceia cu miere de albine, taaa-are imbietor suna atmosfera de acolo. 🙂

  2. deja-vu Says:

    sorry – “ceai”

  3. La miezul nopţii va cădea un cub de gheaţă « Says:

    […] de dor” – Metamorfoze – Medgidia 2010); GÂND LICITAT (ai încredere în partener/ă?); OTILIA ARDELEANU (clişeu 27); IOAN USCA (Şeherezada); WORLD OF SOLITAIRE (marii bolnavi); CARMEN NEGOIŢĂ (vise de vânzare); […]

  4. poezieromaneasca Says:

    deja-vu, chiar mi-ar plăcea să ne vedem şi să stăm la un ceai, într-o poieniţă.

    despre ce spun eu aici este real. mă aflu într-o miniexcursie care mă revigorează. îţi trimit şi ţie din elanul meu.

    în timpul ăsta mă gândesc la toţi dragii mei. mi-e dor de ei.

    încerc să răspund tuturor şi pe bloguri.

    sper să nu supăr pe nimeni cu absenţa mea.

    eu… mereu aceeaşi.

    o îmbrăţişare şi te aştept cu drag.

    Ottilia

  5. poezieromaneasca Says:

    Cristian, mulţumesc pentru că-mi eşti alături.

    Eu intru un pic mai rar pe blog pentru că, fiind plecată într-o miniexcursie, nu am condiţiile de acasă.

    Să ne citim cu bine!


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: