Clişeu26: relaţii de Ottilia Ardeleanu

(gânduri)

Relaţia mea cu lumea se bazează pe respect reciproc. Nu mi-a plăcut niciodată să umblu cu periuţa. Mi se pare detestabil. Faptul că-mi place să scot frumosul din oameni, să remarc priceperea, aptitudinile şi farmecul lor nu înseamnă că vreau să-i flatez, nu înseamnă că am eu vreun interes particular. Este mai degrabă un semn al sincerităţii mele. Al dorinţei de a mă apropia, fără să deranjez. Un semn de preţuire pentru valoarea umană, trecând peste acele defecte mai mult sau mai puţin vizibile care vin să ştirbească toate acestea. Mă prefac că nu văd urâtul, pur şi simplu. Ci, doar frumosul din om. Şi simt cum acel om se scutură de răul din el. De răul ce-l înconjoară. Numai pentru simplul fapt că cineva a identificat partea lui bună! Se scutură aşa, precum un câine lăţos ieşit din apa mării. Vioi. Bucuros. De parcă ar fi altcineva. Zburdă. Face ture. Se tăvăleşte. Latră. Scoate limba. Se simte liber. Susţinut. Capătă puteri. Devine mai sigur pe el. Se ia după un pescăruş. Îl aleargă. Se trezeşte lingând un nor ca pe o îngheţată. Salivând după gustul camaraderiei. E asudat. E de-ajuns să-l bagi în seamă că devine cel mai bun şi mai ataşat prieten. Se aşază lângă tine şi aşteaptă să-i povesteşti. Să-l alinţi. Ca apoi să se gudure. Te priveşte direct în ochi. Nici nu ştiu de când cineva nu s-a mai aplecat aşa, peste ghizduri, uitându-se în adânc. Ochii mei, două fântâni în drumul trecătorilor însetaţi. Lacrimile – ciuturi care se umplu de bucurie, de tristeţe. Cine ştie să privească vede limpezimea, cristalul… Cine ştie să asculte aude clipocirea, unduirea…

Izvorul se află înăuntru. E nesecat. Susură. Freamătă. Aşteaptă să-l întâmpini. Să se dăruiască. Să-l strigi ca şi când ar avea nume. Să-i vorbeşti ca şi când ar fi un copil ce învaţă silabele. Ba chiar ar fi fericit să scapi câte un vers-două ca pe nişte flori de nufăr care ar pluti către inima celui la care vrei să ajungă. Albe. Libere. Proaspete.

Tu ţine cana prieteniei să se umple şi bea-o cu sete! Te vei simţi revigorat. Mai tânăr ca niciodată. Chiar de chipul ar lua-o cu mult înainte…

Să perii oameni?! Nu. Nu m-aş simţi deloc măgulită. Din contră. Mi s-ar părea o jignire. Una maaare de tot!

 

(19 mai 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (două bulane ca reverie); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (DE-ALE CHEFLIILOR – APARATUL FOTO); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Ce-ar fi daca…); LEO (PA-uri cu coronita); MIHAELA MAN (Doar azi); KIŢU DANIEL (RESEMNARE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dilema unui bolnav de ciroză); KATY (perfect); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Schimbare de stare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale)

Advertisements

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: