există o vreme când florile, râurile, luminiţele… de Ottilia Ardeleanu

(gânduri)

 

când trece pe la mine

cireşul tremură de emoţie

florile bâzâie alb

pâlpâindu-şi genele

pe stâlpii de telegraf

vrăbii desluşesc

gândurile mele

ciripind vesel

 

camera incoloră

îşi ondulează râurile verzi

susurând prin pereţi

corăbiile viselor

pornesc în viaţă

împăunându-şi velele

 

luna atârnă de gâtul liliacului

ca o lămâie somnoroasă

întunericul se trage îndărăt

o mână ca o aripă

aprinde lumânările candelabrului

atunci muzica începe să cânte

pe o placă rătăcită în mine

dansez mă rotesc ameţesc

 

luminiţele strălucesc şiraguri

doar în suflet

(9 mai 2010)

http://www.220.ro/faze-tari/Desene-Cu-Nisip/rAKXcYVWCL/ 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (falsa aspiraţie spre absolut); MARIA POSTU (În răstimpul dintre două lacrimi…); CRISTIAN LISANDRU (PROPUNERE); DEJA-VU (pustiu de stele); PAUL SANDU (Ritualul); LEO (Trista sirenă); MIHAELA MAN (Curg precum ploaia)