săritură înapoi de Ottilia Ardeleanu

(spre copilărie)

 

într-o zi am sărit din mine

aşa cum o făceam peste şanţurile înecate

când se abătea câte-o răpăială straşnică

de se închinau toate babele

şi dădeau cu sare în pragul uşii

bolborosind cuvinte pe care nu le-nţelegeam

mă-nchinam şi eu urmărind crucea bunicii

care umplea tot cerul

Iisus răstignit

 

pământul mânca norii şi toată gura îi era plină cu apă

stropea peste cuvertura şifonată a zilei cu ten amurgit

ca mama rufele înainte de călcat

mă turteam de posomoreală

furtuna încruntată trecea peste mine

mă spăla ca pe un păcat

înţepeneam cu ochii în stropii cât grindina

care compostau frunzele de viţă

urcate ca în tramvai

 

nu-mi amintesc decât chicotelile camarazilor

iar când mai dădeam câte-un brânci

vreunuia mai mic decât noi

fugeam râzând de răsunau uliţele

ţinându-ne cu mâinile de burţi

zdruncinându-se precum pământul sub plug

plânsul aceluia se scurgea mineral spre rădăcini

de-acolo creşteau zîmbetele noastre

 

mai jucam şi paparudele de se uitau băieţii

prin fustele noastre lipite

în formă de fecioară

iar noi săream în bălţi ca broaştele

stropindu-i până la piele

 

acum aş mai vrea să sar măcar peste un pârâiaş

despre detentă învăţasem la orele de sport

oricum acele chipuri…

aleargă prea iute prin faţa mea

ca ploaia aceea de vară pe care numai bunica o mai putea opri

scuipând în sân

 

acum mă aflu de cealaltă parte a şanţului

şi nu mai plouă

pe uliţa sufletului meu e secetă.

 (24 aprilie 2010)

 

Azi e duminică de Ottilia Ardeleanu

(strident colorată)

 

Verdele de pe umeri s-a cârlionţat şi a scos limba la soare

Albul încoronat s-a împrăştiat carouri buline şi zigzaguri

Roşul a sărit ca ars din vatră prăjind privirile curioase

Galbenul s-a scurs înlăcrimat pe zidurile înălţate ca nişte metereze

Albastrul a intrat în uniune fluturându-şi stelele imaculate

Violetul a pătat mustăţile şi urechile chipurilor de catifea

Portocaliul a coborât treptele până spre zâmbete şi desfătare

Rozul a pudrat tenul oboselii şi i-a descreţit umbrele

Negrul s-a conturat pe la colţuri răstignind lumina

 

În oglinda aceasta se fardează primăvara!

 (25 aprilie 2010)