oraşul meu verde de Ottilia Ardeleanu

(pentru o inspiraţie proaspătă)

 

în oraşul meu fiecare pom are casă maşină şi câine

o grădină în care se ceartă din an în an trufandalele

o curte cu umbrelă hamac şi pavilion

unde să se odihnească vara după ce (cu)treieră lanul bronzat

zarva din stolul lăudăroaselor mahalalei

cleştişori înmuguriţi uscându-şi rochiile fără spate

în soarele ce-mprăştie raze ca la însămânţările de primăvară    

un colţ de stradă cu îmbrăcă/încălţă/minte şi alimentare

unde se mai adună gură-cască gunoiul şi pensionarii

câţiva mulgători de buzunare

 

rădăcini adânci declarate la primărie

furnicar ce răscoleşte pământul excavând tălpi

umbra alungită ca un destin pe suprafaţa timpului

vântul schimbărilor în pletele albe de trecerea primăverilor 

braţe ciupind răsăritul în sânul mării

 

uneori spaima frunzelor dintre dinţii rupţi ai vreunei maşini

liniştea nopţilor cocoţată în vârfurile ciufulite de lună

pantofii străzii uitaţi în grabă prea aproape de trunchiuri

 

un sens către interesul turistului care-şi plimbă gândurile

într-un rucsac în care rufele sunt mototolite într-un colţ de carte

 

emblema primului sărut ori iniţialele iubirii

 

în oraşul meu fiecare om a sădit un pom

(22 aprilie 2010 )

2 Responses to “oraşul meu verde de Ottilia Ardeleanu”

  1. paulgsandu Says:

    clestisorii inmuguriti si gunoiul adunat ca un gura-casca sint doua frumoase imagini..eu acum inchid ochii..somn usor


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: