Clişeu13: cînd un bărbat… de Ottilia Ardeleanu

(ploaie sentimentală)

 

Mai ştii ploile acelea acide când grâul şi-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare şi-a frânt gâtul şi-a murit încruntându-şi sprâncenele către sine? Când frunza de vie devenise pojghiţa unui plămân înfăşurat într-un lanţ grosolan de încrustaţii cancerigene?

Ei, cam aşa este când un bărbat jigneşte o femeie. Totul se usucă. Dragoste, cuvinte, pasiune. O pârjoleală aprigă, dinadins iscată, înghiţind sentimentele ca într-o gură cât soarele dimineţilor de vară mestecând iute copacii cocheţi şi scuturând, din când în când, câte-o rază ca o felie de dovleac scos din cuptor. Te trezeşti asaltată de mii de insecte care te ciupesc celulă cu celulă până când, din tine nu mai rămâne decât glasul cu care să te rogi.

E de-ajuns o privire searbădă. Toată plăcerea interioară se prelinge pe vase ca o singură lacrimă împovărată. Te simţi lacustră. Tu şi neliniştea ta abandonate într-o peşteră, trăind numai din ascultatul picăturilor care cad ritmic din stalactitele proiectate ca ţepii unui arici cu pielea întoarsă spre înăuntru.

Asişti la felul cum sufletul se face mic, se ascunde în cel mai neguros colţ al fiinţei tale şi lipsa de atenţie, indiferenţa, nepăsarea devin corosive. Ca şi când ar urina şobolanii pe o placă cu circuite integrate. Şi nimic nu ar mai funcţiona. Osciloscopul ar arăta o linie continuă, aşa ca monotonia unei zile plângăcioase. Posomorâtă şi lividă. Respiraţie imperceptibilă. Muribundă.

Simţi cutreieratul unei drujbe care îţi despică într-o clipită trupul în bucăţi. Îţi pierzi capul, rămâi fără membre. Urmele de viaţă sunt împrăştiate pe planetă ca virusurile. Otravă. Nişte seringi. Steluţe. Rătăciri. Tu nu mai eşti cu tine.

Câteva unde ieşite dintr-un telefon. Disperate alo alo alo. Indignarea te macină. Ajungi repede un şir de cuvinte fără noimă. Te lepezi de creştere. Vorbeşti într-un limbaj pe care îl deteşti. Şi nimic din ceea ce ar fi putut să fie nu se mai poate întâmpla.

Te trânteşti pe un pat rece. Plânsul inundă încăperea. Tu încerci să te salvezi sprijinindu-te de oglindă.

 (13 martie 2010 )