răbufnire finală de Ottilia Ardeleanu

(cam băbească)

 

babele şi-au înnodat  zdravăn baticurile

şi-au lipit strasuri pe dinţi

apoi au plecat să semene ultima ninsoare

împrăştiind toate boabele de prin buzunare

 

înghiontindu-se dădăcindu-se

au tras brusc porţile hangarului sideral

în viteză au dat drumul din lesă norilor

sechestraţi de o bună vreme

 

negru rostogolindu-se de mânie

trăgând aer în piept, înfriguraţii au început să sufle

în jarul iernii spulberând scântei

iubiri adolescentine explozive

 

pământul dat de-a dura se înveleşte în viscol

ca o vată de zahăr pe băţ

în care gerul îşi încleştează fălcile

 

copiii s-au urcat până spre lună

în chiote alunecă pe spinarea cerbului de gheaţă

lăsând în urmă vrăjitoarele-ameţite

 (9 martie 2010)

 

ceva ce ne încântă de la prima vedere de Ottilia Ardeleanu

(de ocazie şi nu numai)

deşirând din inimă

ovale iubiri purpurii

floribunda

îmi sângerează ochii

 

din gene catifelate

răsucite într-o furişare eoliană

hiacinturi

clipesc curcubeie

 

pălăriuţe pistruiate

cu boruri date peste cap

liliumuri

balansează regal

 

nins cu speranţe

galanthus

clopoţeşte sentimente prin curte

în trei timpi

 

răzbind pieptul pământului

narcissus

schiţează poetic

razele de soare

 

toate privirile trecătoare

tremură într-un colţ

sub mătura pulverizată

a babelor

oarecum impresionate

 

(8 martie 2010 )