Vreme rea de Ottilia Ardeleanu

Vremuri. Oameni

Oamenii se dezbracă de prietenie
Aşa cum norii se scutură de ploile lor
Fulgerele se-mplântă despicând inima pământului
Trăsnetele se iau la ceartă şi se hărţuiesc simfonic printre tenebre
Stihia retează săgetător candelabrele copacilor tineri
Corolele florilor se desprind rostogolindu-se spre nicăieri.

Aşa cum în clănţănitul maşinii de cusut se rupe firul de aţă
Orologiul din perete bate oscilând între stânga şi dreapta fixul orei
Se ia lumina se ia apa Internetul pică
La TV nu mai vezi decât nişte puncte negre
Înăuntru beznă.

(13 oct. 2009)

Te-aştept în poarta fericirii de Ottilia Ardeleanu

Intră şi nu mai ciocăni la poartă!

Eu, pentru tine, sunt mereu acasă.

Azi ne uneşte-a fericirii soartă,

Mereu cu un buchet de trandafiri pe masă.

Pe pragul dragostei am pus aseară

Un fir de busuioc, cu bucurie,

Ca mugurii setoşi de primăvară

În seva lor curată să te ţie!

Pe pat am aşternut cearşaful purităţii

Cu panglică de suflet eu am legat iubirea

În pulberea de stele a eternităţii

Te-aşteaptă, azi, acasă, dorită – fericirea!

Tu intră-n lumea mea cea fără de prihană

Mă vei găsi mai tânără, mai caldă.

Aş vrea să-ţi fiu a sufletului doamnă,

În dragoste nebună tu mă scaldă!

Covor de flori de măr ţi-am aşternut în cale

Hai, vino! Astăzi, vreau să fii cu mine!

Străpung cu ochii-ndepărtata zare

Şi mă apucă, dintr-odată, dor de tine.

Te-aştept, iubitul meu, în poarta fericirii

De dragul tău, au înflorit salcâmii!

Pământul, iată, s-a supus rodirii.

De rău nu mai vorbeşte gura lumii.

(23 mai 2009)