Clişeu 2: Vulcanul şi gheţarul

Contrariile se atrag

de Ottilia Ardeleanu

Eşti vulcanul clocotitor, a cărui lavă se prelinge pe mine, uşor, şi mă pârjoleşte, mă cuprinde, mă desprinde, mă adună, mă risipeşte, mă sărută înfocat, mă soarbe şi mă înghite cu nesaţ pătimaş, de îndrăgostit.
Eu, un gheţar plutind aiurea, mă topesc iute şi ireversibil, sub fierbinţeala ta, în ochii tăi mari, ca oceanul în care alunec şi mă scurg.
Tu – fierbinte, eu – rece, ne contopim atât de bine! Materia din noi se uneşte, se modelează, se întrupează atât de armonios, de firesc şi de plăcut încât nu există nicio urmă de îndoială în privinţa sentimentelor noastre. Simţim apropierea, contopirea şi, apoi, transformarea răcelii în dogoare şi invers ca pe o binecuvântare dumnezeiască. Contururile ies la suprafaţa lumii ca nişte statuete zămislite cu graţia, priceperea şi îndemânarea cioplitorului de marmură.
Suntem aşa de diferiţi şi, totuşi, aşa de asemănători! Tu eşti iubire, eu aşternutul ei. Tu eşti putere, eu gingăşia atingerii. Tu eşti clocot, eu linişte şi pace. Tu eşti caniculă, eu adiere răcoritoare. Nu putem fi unul fără altul. Nu putem trăi fără să ne întâlnim, tu – la un capăt, eu – la celălalt, mereu uniţi şi, totodată, mereu separaţi.
Tu fluid, iar eu în stare solidă, te mulezi după formele mele şi, în acelaşi timp, mă fasonezi după plăcutul tău gust şi simţ artistic. Eu mă topesc şi tu te răceşti devenind eu – fluidă şi tu – solid. Astfel, ne inversăm rolurile, tu devenind gheţar, iar eu, evident, vulcan. Şi-aşa, transformându-ne mereu, niciodată nu vom şti care dintre noi eşti tu şi care dintre noi sunt eu.
Suntem ca două materii într-o singură formă. O formă taijitu. Un chip de fecioară ce are un ochi alb şi unul negru. Sau, poate, o configuraţie rotundă în care, stau lipiţi doi peştişori identici ca formă dar înotând unul spre nord iar celălalt către sud. O sferă cu o intrare şi o ieşire, rotunde şi ele, prin care materia pătrunde sau se scurge, transformându-se continuu şi îmbrăcând forma astfel încât rezultatul să fie ceva complet, armonios, reuşit. Contururi complementare, culori complementare, spirite complementare. Materie şi spirit într-un singur simbol.
Asta suntem noi: materie şi spirit. Două trupuri guvernate de aceeaşi iubire. Două minţi într-un singur trup. Un trup care este când vulcan, când gheţar. Un spirit care este când yin, când yang.

 

Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: