despre viaţă

de Ecaterina Bargan

alături de Emil Proşcan

nu mă tem nu mă tem de oameni
singurătatea din ei mă înspăimântă
aşa cum moartea îmi umple bocancii
aş vrea să ignor neîndurarea
aş vrea ca dimineaţa să aibă zâmbetul tău
să mă împrumuţi cu mărunţişul de zâmbet
răsăritul trandafiriu din palmele tale, arată-mi-l
poate mama mea a greşit încurcând timpul
sau poate dragostea s-a vândut pe firimituri de pâine
pentru a se preface în dulcea amăgire
din care te vânează ochi lacomi
şi veşnicia e acum la piciorele mele improvizând nemurirea
şi toate cuvintele pe care le căutăm sunt rădăcini
din paşii nerostiţi
uitaţi pe străzile pustii din nopţile însingurate
cu siguranţă într-o zi vom ajunge acolo
unde buzele tale sunt o salvare
târziu foarte târziu am să te întreb
dacă mai eşti îndrăgostită de mine
am să te întreb şi am să te rog să taci

4 Responses to “despre viaţă”

  1. crislis Says:

    “…să mă împrumuţi cu mărunţişul de zâmbet
    răsăritul trandafiriu din palmele tale, arată-mi-l
    poate mama mea a greşit încurcând timpul
    sau poate dragostea s-a vândut pe firimituri de pâine
    pentru a se preface în dulcea amăgire” – plăcută lectură, felicitări autorilor!

  2. poezieromaneasca Says:

    da, cred că viaţa înseamnă să nu te temi de oameni, dimineţile să aibă surâsul iubirii şi… poate, chiar că veşnicia se află la picioarele noastre, dacă ştim să ni le spălăm!

    Cu drag,
    Ottilia

  3. I.B. Says:

    Mă bucur că am regăsit-o pe Ecaterina aici.

  4. ecaterina bargan Says:

    multumesc. ma bucura semnele voastre.


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: