Le jour s’écoule parfois le long de la fenêtre par Liviu-Ioan Mureşan

un oiseau blanc et un autre noir à travers les yeux de marie
l’un vert et l’autre marron
dans celui gauche une larme comme un serpent vers la bouche
une langue bifurquée touche sa langue
qu’elle crie comme elle crie d’habitude et plus fort
qu’elle crie
marie frappe l’air avec ses poings
sur ma poitrine des ecchymoses apparaissent et la douleur frétille dans le sternum
puis nous regardons par la fenêtre les gens dépêchés et les voitures
elle colle à mon dos
me pousse avec ses mamelons l’oiseau blanc et l’oiseau noir se heurtent à la vitre
deux taches de sang s’écoulent et parmi elles les gens et les voitures
comme s’ils vivent
je l’embrasse et elle me pique de toutes les armes de la femme
dans l’oeil droit une larme
comme une poire
nous la mangeons tous les deux
et le jour semble plus vivant que les gens

traduction par Ottilia Ardeleanu

(le 10 mars 2012)


and… for me this:
“The scariest moment is always just before you start.” – Stephen King

Muse de Narcisse par Liviu-Ioan Mureşan

Elle a mordu de moi comme d’une pomme mûre
A mordu avec appétit et m’a transmis l’appétit d’être mordu
Quand elle manque je me mords moi-même comme je mordrais une pomme
Mûre
Et je ne me rassasie plus de moi

(traduction par Ottilia Ardeleanu, le 2 décembre 2011)


Muza lui Narcis
de Liviu-Ioan Mureşan

Ea a mușcat din mine ca dintr-un măr copt
A mușcat cu poftă și mi-a transmis pofta de a fi mușcat
Cînd lipsește singur mă mușc cum aș mușca un măr
Copt
Și nu mă mai satur de mine

lumière tu disais / Liviu-Ioan Mureşan


trop peu de lumière tu disais
tu as cassé l’ampoule
pour le mince éclat
tu as coupé tes paupières
fenêtre
pour que ton obscurité
cachée dans des années
sorte

traduction par Ottilia Ardeleanu

la mort comme une amante par Liviu-Ioan Mureşan

elle dort toujours sur le ventre
entre les seins elle couvre les visages des amoureux

son coeur ne bat pas
les curieux collent l’oreille contre la poitrine de la salope
elle ne se gêne pas ni ne protège sa beauté
on dirait qu’elle est une paresseuse embourbée à l’intérieur des gens

le dernier souffle c’est l’apaisement
la dévergondée s’endort
pour un instant

(traduction par Ottilia Ardeleanu)

intraţi şi aici: Maria Postu

Madame de Pompadour – François Boucher

la colţ de păianjen de Liviu-Ioan Muresan


la colţ un păianjen
uriaş
cu două unghii cum două fursecuri pe furculiţă
batem în masă cu degetele
să vină femeia în mov
să o tragem de ţîţe
aici se îndulcesc glasurile
leo e leu paşa e paşă eugenia se mănîncă pentru revenire
caloriile ascunse în poalele popii
şi predici

pe agonia trece o autostradă
trasează linii poetricii fac poetrici de prima mînă
scuzaţi cacofoniile
nu dau bine la public

alexandrii petriile mojicii petriilor
se relaxează în piscină

ottilia dragoş ratz
tac
ioana vorbeşte în van
ioana vorbeşte

bem cafeaua ne incită rebutul
lintea dă neuronilor neuroni
aşternuţi pe nisip nasc drumuri comunale

aici dan aici martin aici so iani
aici noi peste voi

păianjenii ţes plase
venin

două femele strîng în braţe două vocabule
nora bătrînă şi nora tînăra
nora
să jucăm fraţilor
mîine e timp şi e moarte
să jucăm
mîine e muri şi
mîine e muri
şi mîine

2011-06-09

mai bine tac de Liviu-Ioan Mureşan

o femeie stătea la cumpănă
am văzut că nu scoate apa din fîntînă ci se apleacă
acolo un izvoraş dădea peste şi ea punea o sticlă
apoi o golea în găleată
de cîteva ori pînă s-a umplut
revoltat am întrebat-o
mi-a zîmbit a luat găleata şi a plecat

neînţelesurile te frapează ai vrea să zbieri
normalitatea nu e obişnuinţa ci buna chivernisire
diferenţa între a arăta cu degetul şi a scoate cuvinte
inteligibile

Câteva maxime care mi-au traversat eul, în acest moment: 18.15, 10 mai 2011:


Nu e bine să fii cel mai bun. Niciodată nu vei mai avea timp de tine!

Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu are câte un tarif!

Bărbaţii din viaţa mea mă aşteaptă cu flori. Dar, eu sunt vie!


de Ottilia Ardeleanu

Tratamente pentru inimă – antologie de poeme de dragoste

onorată să mă aflu alături de aceşti oameni minunaţi, într-un volum “inimos” de versuri de dragoste şi le mulţumesc că există în viaţa mea.

şi pentru că mereu cuvântul ne afectează inimile ne vom vindeca reciproc, tot prin cuvânt!

mă înclin,

Ottilia Ardeleanu

Mesagerul de Bistriţa prezintă antologia în câteva cuvinte!

vă invit la clinica de cardiologie,

pentru tratarea problemelor inimii!

S-au afişat rezultatele!

constatare

S-a încheiat concursul de poezie. Să aşteptăm rezultatele,  să aflăm câştigătorul!


(5)


a fi sau a nu fi

devenit

a avea sau a nu avea

habar

carte

parte


averea

pică greu


crucea este imensă

nu mai pot duce


(20 sept.2010)


de atunci mă priveau nu ca pe o victimă. ca pe o sfântă / Ottilia Ardeleanu

Nu uitaţi să VOTAŢI, până pe 8 oct.! AICI: Poezii în concurs – aici se poate nota, recitiţi regulamentul

(la cămin pericolul)


noaptea se ştergea molcom la ochi

luminile trăgeau fermoarul genţilor de şcoală

peste eminescu grigorescu iorga

mâzgăleli cu ruj şi poze indecente


o vreme mai galopau chicoteli

printre perne

chiar şi frunzele teilor şuşoteau

singur cuc ceasul de la operă cânta

din ce în ce mai stins


scântei de cuţit sfârâiau

pe trupul nedezmeticit

parcă o venă sărise din patul meu

şi tâmpla era dată la o parte

ţipetele se rugau să le eliberez

alături

vise torceau idealuri


auzeam clopote

în mine oare

murise cineva


organele mi-erau

mânjite de acel vârf indecent


cât cum


cu un rânjet

dus

era


înspăimântate neoanele

au apăsat întrerupătorul

camera s-a încuiat pe dinăuntru


în aşternutul meu

carte de rugăciuni

cu privirile aţintite


(19 sept. 2010)


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.