o boare îndrăzneaţă mă ia cu asalt
nu mă lupt
cu un asemenea duşman
cad prizonieră dar
nu-mi pasă din moment ce
în curtea mea înfloreşte un fel de
pene zburlite într-un arbore de hârtie
prin care vrăbii suav ortografiate se întrec în oratorie şi
desene cu aripi şi cer
în platoşe de cărăbuşi
oşti florale au scos armele
mă înţeapă cu vârfuri cromatice
lăcrimează curcubeie din ochii mei
dar nu mă dor
cum ai pune un toc în călimară
stă înfiptă în buturugă toporişca
mă uit în curtea vecinilor
e pace
la ei
nu a venit încă
Domnul Balázs F. Attila a avut amabilitatea să traducă două două poeme de Ottilia Ardeleanu!
Domnule Attila Balazs, apreciez gestul dumneavoastră. Vă mulţumesc mult.
Iată şi cele două poeme:
1. poemele din dreptul inimii de Ottilia Ardeleanu
(sunt cele care rezistă)
azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins uşor înmuindu-şi degetele
în sângele meu
şi m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze
apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn
(29 dec. 2010)
iată traducerea:
(könyv könyvjelzővel)
ma
megnyílt a szívem
az emberek irányába
kezdetben kíváncsiak voltak rám
óvatosan megérintettek belemártották
ujjukat vérembe
és leírtak valami fényszerűséggel
megjelöltek egy érzést
aztán többet is
amíg megtalálták azt a formát
amely megérintette őket
aztán becsuktak
mint egy könyvet
könyvjelzővel
2.locuri de Ottilia Ardeleanu
(nici nu exist fără ele)
unii ar putea spune
că am buze inestetice
fiindcă sunt pline
dar jur că nu mi-am injectat
siliconi
altora li se par senzuale
aşa în nesomnul nopţii
când se îngână
le găsesc
de multe ori în sărutul tău
când le ating
din degete se aude un scârţâit
care se termină
într-un punct
O serie de 3 volume din ciclul “Amprente literare” (este vorba de volumele I, II şi III) hoinăreşte în voie sub privirile nesăţioase ale cititorilor din România, Anglia şi Italia.
Bucureşti, Bistriţa, Craiova, Năvodari, Constanţa, Iaşi se bucură de cuvintele poetice ale câtorva navigatori celebri deja în cadrul cenaclului cu acelaşi nume. Descoperitori de noi tărâmuri umane, poeţii îşi lasă amprentele de suflet pe aceste pământuri rodnice. Cultura lor, gândurile însămânţate ca nişte boabe poetice vor face dovada trecerii prin oameni, timp şi locuri.
Cu drag pentru recolta literară, Ottilia Ardeleanu (23 iunie 2011)
Cartea noastră a ajuns în mâinile unor oameni deosebiţi: profesori, institutori, elevi, ingineri, economişti, epigramişti, poeţi, prozatori, pensionari, oameni de afaceri…
Cartea noastră se află în România şi în Italia.
Este citită în câteva oraşe importante din ţară: Bucureşti, Constanţa, Năvodari, Craiova şi altele.
Se află în mâinile prietenilor, a cititorilor de poezie.
Unele impresii au apărut, mai aştept şi altele!
Iată, munca nu este în zadar!
În acest caz, MUNCĂ egal SATISFACŢIE!
pentru rokss, un poem din antologie:
locuri de Ottilia Ardeleanu
(nici nu exist fără ele)
unii ar putea spune că am buze inestetice fiindcă sunt pline dar jur că nu mi-am injectat siliconi altora li se par senzuale aşa în nesomnul nopţii când se îngână
le găsesc de multe ori în sărutul tău
când le ating din degete se aude un scârţâit care se termină într-un punct
cât de mică e lumea
(27 nov. 2010)
pentru Cristian:
poemele din dreptul inimii de Ottilia Ardeleanu
(sunt cele care rezistă)
azi inima mi s-a deschis către oameni pentru prima oară s-au interesat de mine m-au atins uşor înmuindu-şi degetele în sângele meu şi m-au scris cu un fel de lumină au pirogravat un sentiment mai multe până au dat forma care să-i sensibilizeze
Luminiţa Ciumărnean, am retrimis premiul. sper ca de data aceasta să ajungă în mâinile tale şi să te bucuri de rezultatul concursului. aştept confirmarea!
(ori greul vieţii)
un oraş metalic
cu oameni metalici
care poartă gânduri magnetice
atracţie pentru necazuri de fier
copaci metalici rodesc bombe
flori cu pistiluri incandescente ademenesc
fluturi fâlfâie ca două chei de yală
prieteniile zornăie bani
nimic nu se mai face de amorul artei
chiar şi iubirile scârţâie din articulaţii oţelite
până şi inima mi-e de plumb
proiectil pe ţeava vieţii
Concursul literar “POEZIE ŞI SUFLET” – inspiraţie pentru ceilalţi!
Fiindcă văd că cineva se tot interesează – de vreo lună încoace – de concursul “POEZIE ŞI SUFLET” din noiembrie anul trecut, în toată desfăşurarea lui, căutând cuvintele, sensurile, ambianţele, substraturile, voturile, participanţii, juriul, orarul, regulamentul, sponsorul, comentariile, rezultatele, organizatorul, câştigătorii, premiile, hibele, adresele, mulţumirile, sufletul, îngăduinţa, perseverenţa, răbdarea, bucuria, gândurile, sufletul- sufletul – sufletul, oamenii – oamenii – oamenii… şi de la capăt, voi readuce, aici, poemul pe care l-am scris special pentru concursul anual de poezie “Mai presus de sine – 2010″ şi care a câştigat un frumos loc III.
Îmi dau seama cât de sugestiv este în contextul celor spuse mai sus.
Iată-l:
poem despre cum poţi vedea lumea
(cu alţi ochi)
mă întreb ce vede vulturul
prin ochiul lui drept
îl silesc să-mi scoată
cerul din ochi
soarele norii cu aripi deschise larg
să privească prin golul rămas
cu ochiul lui iscoditor
să-mi spună mai repede
mai repede dacă vede
acolo în întuneric
lumea
pe rug
pare un amurg
stins cu o găleată de apă
plumburie
