proeminenţa mea să ştii că
nu e timp să mori
aici
nu-ţi permiţi să fii bolnav
nici măcar să citezi suferinţe
cel mai bine e să stai cuminte
în carnea ta
fără să rătăceşti înlăuntru
ca printr-o necunoscută
şi să mai ştii bolfa mea instalată
fără voie
cu ea trebuie să mergi la pas
prieteneşte
să-i spui ce simţi pentru ea mare grijă
nu arăta că doare
acceptă-i orice graţiozităţi
curteaz-o euforic
invit-o la desertul alchimic
până îşi potoleşte foamea
vampirică
fii comprehensivă şi
chiar indiferentă
las-o
să-şi vadă de-ale ei
aici nu e posibil
să n-o iubeşti
Ottilia Ardeleanu
(11 mai 2012)
May 17, 2012 at 5:06 pm
Flavius, mulţumesc pentru prezenţă şi semnul discret.