şi-a pipăit coastele
într-o zi a smuls una şi i-a dat drumul pe cursul pixelilor
într-un program
a modelat-o cu nişte unelte de fineţe
i-a desenat cei mai veseli ochi gene umbroase
buze cu siliconi sâni încrezuţi
un trup de talie
s
şi clic clic un fel de pocnet din degete a animat-o
ea a probat câteva lenjerii intime
a făcut multe piruete
s-a fardat expresionist
şi-a vopsit părul în paleta de culori
a schimbat ochelari după ochelari
nişte pălării caraghioase şi
s-a aşezat picior peste picior
în aşteptarea unor haine de firmă
el s-a plictisit repede
a şters totul cu o gumă
în joacă
mâine va mai sacrifica una
Ottilia Ardeleanu
February 10, 2012 at 8:55 pm
Femeia- eternă poveste!
”s-a aşezat picior peste picior
în aşteptarea unor haine de firmă„
Seară frumoasă, Ottilia!
February 10, 2012 at 9:35 pm
Da, femeia, mereu femeia, mereu un mit, mereu în centrul atenţiei!
Seară lină îţi doresc şi eu, Gina!
February 11, 2012 at 6:52 pm
Foarte interesantă ideea de la care a plecat acest poem, plus modul în care ai pus-o în practică…
O seară plăcută să ai, Ottilia, gânduri bune din partea noastră!
February 11, 2012 at 7:51 pm
Mă bucur că a plăcut, Cristian, mulţumesc.
O seară caldă şi vouă!