sap aerul dintre noi
pe linia vieţii
palmele îmi sunt bătătorite
respir destulă tăcere
iubirea se zbate după un cadran de ceas
mecanic
depărtarea umple tunelul
într-o lumină icterică
mă târăsc
singurătatea are gratii
Ottilia Ardeleanu
(1 ian. 2012)
January 2, 2012 at 10:12 pm
Ottilia,
Adun „etichetele„și ajung la „libertate„- o consider cea mai serioasă îndatorire față de propria conștiință.
Ca să o ceri, trebuie să fii liber!
Un An bogat și frumos îți doresc!
January 3, 2012 at 1:36 pm
mulţumesc, Gina, pentru opinie. eşti binevenită!
!
anul acesta sper să fiu o gazdă şi mai bună
poezia să fie cu noi!