elicea decupează viermişori de aer
ei ne confundă cu clorofila şi ne ciupesc
de mâini de buze de tot
prefăcuţi în orificii şi spirale
fosforul uman ne întruchipează într-un fel
de reclamă sexi
s-ar putea săruta îndrăgostiţii
în torace violacee de lumină
păsări în colivii de oase licuresc înlăuntrul toamnei
curând vom avea nevoie de oxigen
pentru frunzele moarte
din noi
(21 sept 2011)
October 12, 2011 at 6:38 pm
frumoasă poezia
October 12, 2011 at 7:29 pm
mulţumesc, Silviu. mă bucur că ţi-a plăcut acest poem.
October 12, 2011 at 7:21 pm
Ottilia,
Aleg clorofila!
Și lumina!!
Seară tihnită!!
October 12, 2011 at 7:30 pm
Gina, păi sigur, partea de viaţă! evident! mă bucură trecerea ta pe aici.
October 12, 2011 at 7:50 pm
“pentru frunzele moarte din noi”
seara faina sa ai Ottilia
October 12, 2011 at 9:08 pm
rokss, şi ţie o seară de toamnă frumoasă!
October 13, 2011 at 10:26 am
Un accent aici, Ottilia:
“s-ar putea săruta îndrăgostiţii
în torace violacee de lumină
păsări în colivii de oase licuresc înlăuntrul toamnei
curând vom avea nevoie de oxigen
pentru frunzele moarte
din noi”
Zi frumoasă să ai!
October 13, 2011 at 4:14 pm
Cristian, ca de obicei, semnul tău mă onorează.
un gând bun vouă!