(viaţa)
se stârnise furtuna
ca o tuse bronşică
scuipau buzele de pământ
iarba se îneca aşa
ca un prosop de borangic
în râuri
cu capul în jos lumea părea
un univers bont
gemea
era vremea
am venit ca o plută
pe braţe
s-a înseninat
(26 ian. 2011)
-
Authors
-
-
Recent Comments
poezieromaneasca on fir ginamihai on fir poezieromaneasca on la taifasul cel de taină poezieromaneasca on Maxima zilei ginamihai on la taifasul cel de taină ginamihai on Maxima zilei poezieromaneasca on Maxima zilei ginamihai on Maxima zilei ginamihai on Maxima zilei poezieromaneasca on Maxima zilei poezieromaneasca on Maxima zilei ginamihai on Maxima zilei gina on Maxima zilei poezieromaneasca on Protected: CENACLU de LIT… Luminița Zaharia on Protected: CENACLU de LIT…
May 27, 2011 at 7:55 am
[...] x x x x x x x x x x x x x x x x [...]
May 27, 2011 at 9:14 am
Un început dur, un final optimist prin acel senin care luminează poemul…
Un final de săptămână cât mai bun, Ottilia!
May 27, 2011 at 10:40 pm
mulţumesc, Cristian!
toate cele bune!
May 27, 2011 at 10:42 pm
rokss, mulţumesc. un week-end frumos!