(dar nu cred că mai trece)
o bătea
pe mama se lipeau amurguri vinete
alungate de furtuni
care nu se mai terminau
îmi vuiau urechile
fugeam cu lacrimi în pumni
în pod
întunericul îşi înfigea dinţii
nu ţipam
m-ar fi găsit
şoarecii
se ascundeau şi ei în hambar
se auzeau boabele zăngănind
frica mă urca pe o măsuţă
lângă o carte de poezii
o mână anuştiucui
rupea bucăţi şi mi le punea pe inimă
am şi-acum cicatricile
tomuri întregi
zorii păreau ghemuiţi în lucarnă
aveam atâta foc în mine
că ar fi ars toată casa
şi sufletul mamei
mă rugam
să o găsesc
neatinsă
(8 sept. 2010)
ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!
IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;
MARIA POSTU (CINE MI-A OCUPAT LOCUL DE PARCARE?);
MARIA POSTU (Revista Meandre – numar dublu 1-2 (24-25) 2010);
CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 1 -);
INCERTITUDINI (”ne unește o boală comună – bătrîneţea”-Romulus Vulpescu);
January 23, 2011 at 2:09 pm
[...] Pingback: am inima bandajată cu poeme de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog [...]
January 23, 2011 at 2:56 pm
Doamne, Ottilia!
Poemul tău vorbește!
El însuși este un personaj!!
Atâta puritate în tot atâta răutate, minunat poem!!!
January 23, 2011 at 3:08 pm
Gina, uneori eu nu mai apuc să vorbesc. din cauza cuvintelor. îţi mulţumesc, draga mea, pentru rezonare.
Ottilia
January 23, 2011 at 3:19 pm
poemul asta nu se comenteaza, se citeste. si atat.
January 23, 2011 at 3:29 pm
draga mea, deja-vu, aşa simt şi eu. urma trecerii tale, fără cuvinte…
îţi mulţumesc.
January 23, 2011 at 9:28 pm
Amintiri atat de triste devenite poem…Emotionanta rostire.
January 23, 2011 at 9:36 pm
Draga mea Maria, nici nu ştii cât mă bucură prezenţa şi cuvintele tale. mulţumesc.
January 24, 2011 at 11:55 pm
[...] Cristian Lisandru, Dulce Deea, Gabriela Savitsky, Geanina Lisandru, Ivanuska, Lady Allia, Ottilia Ardeleanu, Teo Negură, [...]